under ǀ water

06:57:00

In this series of paintings, I overlap networks of lines of various shapes and colors in order to create the feeling of depth, of entangled vegetation, a painting in which the viewer can immerse. 


                                                                 120x230 cm


40x50 cm



120x230 cm



80x120 cm




100x100 cm

100x100 cm



100x100 cm

100x100 cm


100x140 cm



100x140 cm



110x70 cm


40x50 cm



50x50 cm

50x50 cm
50x50 cm

50x50 cm

80x90 cm


65x60 cm


50x60cm







under ǀ water (Emilian Mărgărit)
The paintings that are part of this exhibition do not communicate phsycological states or concrete references. Intuitively, we can see them as a process of translating a certain environment in the language of painting. We can better understand this initial intuition if we take into consideration the artist s previous projects which state her natural need to experiment various techniques, showing, as well, the existence of a personal philosophical frame. Raluca Băjenaru previously made installations with a performance component which revolved around writing and its ability to be visually significant (Asemy 2015, Disassembled writing, 2017) or suspended the process of investing meaning into words through the creation of atypical contexts of visibility (Increate. Installation for the words before the words, 2017, Breath Screen, 2017). She also created a series of installations that question the function of memory (history) by placing the origin of the archive on the human body (Sensual archaeology, 2016).
What do all these have in common? The idea that the image is primary in the process of gathering knowledge, that there is a world of perceptions whose direct experience is continuously modified by the logic of language. Since words do not show, but they accompany, explaining an image, it seems necessary to question their authority in the relation to ourselves (our body, our biography, etc), to the others (sociological, psychological interpretations) or to the world (religious or scientific interpretations).
To Raluca Băjenaru, the artistic object has the purpose of making visible the priority of image over the written word (explanation, theory). Through painting, she continues the non-literal explorations of the image. Painting reflects on the visibility of a certain environment, under | water represents an imprecise collection of the experimental and sensorial experiences that took place on the surface of the canvas. 
The immersion in the aquatic environment is not seen as opposed to another environment, but  observed in its personal manifestation, in its diluted reflection. The works suggest this environment, projecting imprecise shapes, diffuse colors caught in aleatory or organic movements, indistinct articulations and impressions transposed through the means of imagination into an incipient form of objectual configuration.
The pictural representation of this underwater density allows the image a temporary freedom from the logic of language, as well as a playful space around the arbitrary of perceptions – a game made of textures, overlapping of colors, points of intensity and coagullation.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Emilian Mărgărit is an independent curator, correspondent for the ”Arta” magazine, founder and director of the Association ”Cultural Center for Image and Sound” (as of 2017), Bucharest, Romania. 
He curated the exhibition „Two with Two” (Adi Matei, Cristian Răduță, Teodor Graur, Marian Zidaru) in 2016 at ElectroPutere Gallery. He has a Ph.D. in Philosophy;  he has been publishing articles in books and specialized magazines and was part of residencies in Konstanz (Germany) and Paris (France).

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

under ǀ water (Emilian Mărgărit)

Picturile ce fac obiectul acestei expoziții nu comunică stări, nici referințe concrete. Intuitiv, am putea plasa miza lor artistică în procesul de translatare a unui ambient în registrul pictural. Această intuiție poate fi amplificată explicativ dacă luăm în calcul proiectele anterioare ale artistei, ce atestă atât nevoia firească de a experimenta diverse tehnici sau practici artistice, cât și un cadru problematic personal. Raluca Băjenaru a realizat instalații, cu o componentă de performance, care vizau capacitatea de „încărcare” strict vizuală a scrierii (Asemia, 2015; Scriere dezasamblată, 2016) ori suspendau logica de investire semantică a cuvintelor prin amenajarea unor contexte atipice de vizibilitate (Increat. Instalație pentru cuvintele dinainte de cuvinte, 2017; Breath Screen, 2017). De asemenea, a creat o serie de instalații în care pune în discuție funcția memoriei (istoriei), plasând zona de constituire a arhivei la nivelul suprafeței corporale (Arheologie senzuală, 2016).
Ce au toate acestea în comun? Supoziția că există un primat al „imaginii” în procesul de cunoaștere,  o lume a percepțiilor, a cărei experiență directă este modificată continuu de logica limbajului. Cât timp cuvintele nu arată, ci spun sau însoțesc explicând o imagine, pare necesar să ne întrebăm asupra autorității lor în raportul pe care îl avem cu noi înșine (corp, biografie etc.), cu ceilalți (interpretări sociologice, psihologice etc.) sau cu lumea (interpretări religioase sau științifice). Pentru Raluca Băjenaru, obiectul artistic are menirea de a face vizibilă această preeminență contestând funcția dominantă a cuvântului scris (explicație, teorie).
Prin pictură, ea continuă tematizările nondiscursive asupra „imaginii”. A picta înseamnă a „reflecta” asupra regimului de vizibilitate al unui mediu, under | water prezentându-se ca un clasor inexact al decantărilor experimentale și senzoriale, realizate pe suprafața pânzei. Imersiunea în mediul acvatic nu este redată prin opoziție cu un alt ambient, ci sesizată în modul ei propriu de apariție sau reflectare „diluată”.  Lucrările sugerează acest mediu, proiectând contururi neclare, culori difuze prinse în mișcări aleatorii sau organice, articulații indistincte și impresii pe care imaginația le duce într-o formă incipientă de configurație obiectuală. Reprezentarea picturală a acestei „densități” subacvatice permite imaginii o eliberare temporară de logica limbajului, cât și un spațiu de joc în jurul arbitrariului percepțiilor, redat prin texturi, suprapuneri de culoare, puncte de intensitate și coagulare.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Emilian Mărgărit este curator independent, colaborator la revista ‘Arta’, membru fondator și director al Asociației Centrul Cultural pentru Imagine și Sunet’ (din 2017), București. A curatoriat expoziția „Two with Two” (Adi Matei, Cristian Răduță, Teodor Graur, Marian Zidaru) în 2016 la Galeria ElectroPutere. Are un doctorat în filosofie, a publicat articole în cărți și reviste de specialitate și a participat la rezidențe de studiu în Konstanz (Germania) și Paris (Franța).

You Might Also Like

0 comentarii